Presupunere

O clipa

Poteci de dor

O zi măcar de-aş fi un munte
Să-mi sprijin fruntea de senin
Şi amintirile cărunte
Florii de colţ să i le-nchin,
Mi-aş ţese din zăpezi un rost
Şi-n lume când se face seară,
Drumeţilor fără-adăpost
Le-aş ninge pân’ la cer o scară

Vezi articol original 61 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s