Versuri noi: Prezentul cu floare de mai…

mai

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Prezentul cu floare de mai…

Doi ochi ce mă caută-n lume, plecată din ei mult-demult,

Căci lor hărăzită-am fost pradă,  iubirea din ei-a-nceput,

Doi ochi ce purtau în ei soare, vioi, sclipitori, în tumult,

Cer azi îndurare, iertare,  vor pacea s-o aibă ca scut.

Un zâmbet, ca floarea uscată, ce-n file de carte-a zăcut,

Pe fața schimbată, încruntată,  de câte-ncercări a trecut,

O frunte, de gânduri arată, cu chin peste brazde-aruncat,

Cu vocea, din păs evadată,  mă chemă-n trecut depărtat.

Curg vorbele-n lanț de secrete, rulează un film neștiut,

Doar gându’-mi refuză a trece pe câmpul acelui demult…

E sufletu’-i fără putere, să-nchidă cu porți de trecut

un timp prea grăbit, ce devreme, maturi,  doi copii a crescut…

Ascult…, despicându-i seninul, ce tulbur de nori s-a făcut…

Doar vorba-i mângâie tăcerea,  în care total m-am pierdut…

Ca ruga, o rază rebelă se-alungă prin ochiul său larg desfăcut…

Cu-aceste-amintiri, frumoase și…

Vezi articol original 123 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s