Versuri noi: Dor de soare

Primavara

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Dor de soare

Mă-ngroapă-n pagini ploaia răzvrătită,

o liniște-n odaie plutește din exces,

se scurge-n ochi lumina ca prin sită,

iar cețile se adună  pe verdele lor șes…

 

Chiar dacă ploaia îmi aduce reverie,

are tăcerea ei și-un tainic grai,

din care-mi satur însăilări de poezie,

când mă topește-al clipocirii nai…

 

Cuprins e cerul în dezmăț de apă,

nori gri își leagănă un dans ușor,

cu foșnet, o filă, adâncul, dezgroapă,  

dând liniștii nou puls, moleșitor…

 

Devreme primăvara calea își croiește,

 prin ploi se pleacă întru rugăciune,

pe ramul ud speranțele pornește

în așteptarea verdelui minune.

 

S-a ogoi vreodată  acerbă încântare

de cer senin, de floare, de trilul păsăresc?

… m-ascund în ploaia rece, apăsătoare,

cu picături involte,  ce-n ziduri năvălesc.

 

De m-ar seduce vara cu-o mare aburindă,

iar toamna m-ar ascunde sub măr rotat, domnesc,

de s-ar preface  iarna  că va fi una…

Vezi articol original 87 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s