Monthly Archives: Martie 2017

Dualitatea minții

Dualitatea..

Bio Vivo Terapii

dualitate

Ființa e una, lumea e multitudine… iar între cele două este mintea divizată, mintea duală. Este exact ca un copac mare, un stejar bătrân: trunchiul e unul, apoi copacul se desparte în două ramuri principale, bifurcația principală, din care cresc o mie și una de bifurcații de ramuri. Ființa este exact ca trunchiul copacului – una, nonduala – iar mintea este prima bifurcație, unde copacul se desparte în două, iar ea devine duală, devine dialectică; teză și antiteză, bărbat și femeie, yin și yang, zi și noapte, Dumnezeu și diavol, yoga și zen. Toate dualitățile din lume își au baza în dualitatea minții – iar mai jos de dualitate, vei găsi unitatea – numește-o Dumnezeu, numește-o Nirvana, sau cum îți place. Dacă mergi mai sus, prin dualitate, găsești lumea inmilionită.

Asta este unul din lucrurile de bază care trebuie înțelese – că mintea nu e una. De aici, tot ce…

Vezi articol original 1.563 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Mostră de delir

Veronicisme

VERONICISME

Scuze pentru repetiţie şi pisălogeală*, dar cică azi e ziua poeziei**, aşa că mi s-a năzărit să vă [re]ofer o mostră de delir*** veronicesc versificat.

clic pe poezie pentru mărire


* Am mai pus pe-aici cel puţin un link către locul de baştină al rândurilor sunătoare din coadă de mai sus.

** Mă rog, văd că-n fiecare zi e câte-o zi din asta – oare o fi şi a prostiei (internaţionale, fireşte)?

*** Am început să scriu de nebună şi am fost surprinsă & încântată fiindcă delirul mi-a ieşit… relativ coerent. 😛

Vezi articol original

Versuri noi: Dor de soare

Primavara

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Dor de soare

Mă-ngroapă-n pagini ploaia răzvrătită,

o liniște-n odaie plutește din exces,

se scurge-n ochi lumina ca prin sită,

iar cețile se adună  pe verdele lor șes…

 

Chiar dacă ploaia îmi aduce reverie,

are tăcerea ei și-un tainic grai,

din care-mi satur însăilări de poezie,

când mă topește-al clipocirii nai…

 

Cuprins e cerul în dezmăț de apă,

nori gri își leagănă un dans ușor,

cu foșnet, o filă, adâncul, dezgroapă,  

dând liniștii nou puls, moleșitor…

 

Devreme primăvara calea își croiește,

 prin ploi se pleacă întru rugăciune,

pe ramul ud speranțele pornește

în așteptarea verdelui minune.

 

S-a ogoi vreodată  acerbă încântare

de cer senin, de floare, de trilul păsăresc?

… m-ascund în ploaia rece, apăsătoare,

cu picături involte,  ce-n ziduri năvălesc.

 

De m-ar seduce vara cu-o mare aburindă,

iar toamna m-ar ascunde sub măr rotat, domnesc,

de s-ar preface  iarna  că va fi una…

Vezi articol original 87 de cuvinte mai mult

Despre singurătate dar și despre solitudine

Solitudine

motivepentrucondei

Solitudinea poate fi acel moment în care reflectăm asupra a ceea ce ni se întâmplă, asupra ceea ce suntem, asupra relațiilor care le avem, ca apoi să ne putem întoarce la ceilalți îmbogățiți, transformați…
O introspecție puternică…
Este o formă puternică de a te cunoaște pe tine însuți (…) nu poți să te cunoști pînă nu stai puțin cu tine…
Mai mult în:

Vezi articol original

Despre poet și poezie – triolete

Poet si poezie

motivepentrucondei

A scrie un poem, ușor,
e ca o respirație
ușoară, acel iute zbor –
a scrie un poem, ușor…
Scris dintr-un suflu gânditor
cunoaștere-i, o grație
a scrie un poem, ușor,
e ca o respirație.

Poetul e întraripat,
intuitiv și empatic
de iubire înflăcărat
poetul e întraripat.
Spre tot ce-i nou de revelat
cu ochi de copil, deictic,
poetul e întraripat,
intuitiv și empatic.

Oricât de mic e poemul,
de are suflet este viu,
cuvintele susțin gândul
oricât de mic e poemul.
Prin veacuri străbate drumul
propriu, sub cerul azuriu,
oricât de mic e poemul,
de are suflet este viu.

© Georgeta R.M.

Vezi articol original

Punct și de la capăt

POezia

calatorprintaramea

Uneori, trăim poezia fără să știm.
Ne înconjoară de când ne naștem.
Cu fiecare răsuflare, vers după vers
ne poartă tot mai departe, printre cuvinte.
Uneori, lăsăm poezia să treacă pe lângă noi.
Fiecare adiere de vânt duce cu ea gânduri și amintiri,
și sunete tot mai stridente acoperă șoaptele nopții.
Uneori, rămânem singuri și atunci, speriați,
rătăcind printre tăceri, căutând poezia,
alergăm în cercuri concentrice,
din ce în ce mai strânse,
din ce în ce mai iute,
până când
lumea noastră,
devine un punct.

Vezi articol original

Citate favorite (8)

Citate

Lumea lui Alexandru

Primăvara 3Oricât de bătrâni și nepunticioși am fi, întotdeauna vom aștepta cu nerăbdare primăvara. Cine poate să reziste sentimentului de bucurie și de fericire de care ești animat atunci când participi la renașterea ei ?”   *  *  *

Unde înfloresc florile, există și speranță”    * * *

Dacă nu ai fost niciodată cutremurat până în străfundul sufletului de o floare răsărită în primăvara , probabil că sufletul tău nu a cunoscut vreodata înflorirea.” (Audra Foveo)

La fiecare strănut al primăverii, apare o nouă floare.(Victor Hugo)

Aştept primăvara:
vreau să fiu dus de un pluton suav
la primul zid şi împuşcat cu muguri
şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile,
să vină toate albinele la rănile mele
şi să mă transporte pe aripi
către tărâmul de polen unde merită să ajung
cu flori cu…

Vezi articol original 33 de cuvinte mai mult